Și consecințele acestei concluzii ale sale au fost îngrozitoare - a urmat perioada care în istoria franceză este numită simplu, „la Terreur”, Teroarea. Cea mai neagră și cumplită perioadă a revoluției franceze.
Concluzia pe care și-o trăgea Robespierre din aceasta era că unica soluție de a schimba situația este să facă un „exemplu teribil” din acei care se opun schimbărilor.
Când va fi educat poporul? Când va avea suficientă pâine de mâncat, când [corupții] încetează să mai mituiască penițe și limbi trădătoare să îi inducă în eroare, și în schimb își identifică propriile interese cu cele ale poporului. Când se va întâmpla acest lucru? Niciodată.”” (încheiat citatul)
Ce concluzie rezultă? Că trebuie să proscriem acești scriitori ca fiind cei mai periculoși dușmani ai țării și să circulăm o abundență de literatură bună. Poporul — ce alt obstacol există pentru educarea lor? Sărăcia lor.
Ce factori vor încuraja utilizarea unor astfel de mijloace? Ignoranța sanculoților. Poporul trebuie, prin urmare, să fie educat. Care sunt obstacolele pentru iluminarea lor? Jurnaliștii plătiți care înșală poporul în fiecare zi prin distorsiuni nerușinate.
„Care este scopul nostru? Este folosirea constituției în beneficiul poporului. Cine este susceptibil să se opună? […] Corupții. Ce metode vor folosi aceștia? Calomnia și ipocrizia.
Zilele astea, citind pentru podcast, am dat peste acest fragment despre Revoluția franceză. Evident, mi-a amintit de situația de la noi. „Cu o zi înainte de a-și lua locul în Comitetul Salvării Publice, Robespierre a scris în notițele sale:
Am încercat să vedem cometa cu Ilinca, dar e prea multă lumină în oraș. Dar Luna uriașă am văzut-o.
